Daca te-ai întrebat vreodată cum scapi de anxietatea de a vorbi în engleză, în acest articol, iți voi arăta tehnici care te pot ajuta să vorbești în engleză cu încredere și fără frică.
Am avut o cursantă care mi-a zis: “Mă ia cu anxietate când trebuie să vorbesc în call-uri de față cu manageri și colegi. Am sentimentul că o să zic ceva greșit, că o să se uite la mine ciudat și că o să râdă de mine, chiar dacă în adâncul meu știu că nu e așa. Nu pot scăpa de sentimentul ăsta, chiar dacă rațional, știu că nu mă judecă nimeni. Nu-mi amintesc un cuvânt sau zic ceva greșit și mă blochez. Îmi pierd ideea și intru în pământ de rușine. Asta mă face să evit pe cât posibil să vorbesc liber în call-uri și îmi afectează munca.”
Probabil că mulți oameni se regăsesc în asta. Nu e singura care mi-a împărtășit sentimentul ăsta. Unul din doi oameni cu care vorbesc în call-urile mele gratuite îmi exprimă frica de a vorbi și evitarea conversațiilor de teama greșelilor.
În carțile de predare a limbilor străine, se discută mult despre această frică, care afectează numeroase persoane vorbitoare de limbi străine.
Despre un astfel de tipar pe care l-am observat am postat și pe LinkedIn în postarea asta.
Dacă te regăsești, înseamnă că nu ai suficientă practică. Simplu, nu? Dar… poate e ceva mai mult și ai frică de autoritate. Devi anxios/oasă în preajma managerilor sau a celor care ocupă o poziție mai înaltă pentru că ei sunt cei care îți evaluează evoluția profesională. Este o reacție umană normală.
Simți aceeași anxietate atunci când vorbești cu străini sau cu colegii tăi români?
Atunci când înveți o limbă nouă, îți dorești să atingi la un anumit nivel, iar nativii și cei care vorbesc fluent par să fi atins acel nivel. Ce este mai jos de acel nivel nu e suficient de bun. Colegul vorbește bine, deci are nivelul care TREBUIE atins și prin urmare, te simți intimidat/ă și îl transformi într-o autoritate. Percepția asta este cea care te ține în spate.
Nativii se nasc și învață limba în țara lor. Majoritatea dintre ei nu vorbesc a doua limbă. Ei când vorbesc cu tine, recunosc faptul că tu vorbești o limbă străină și nu se consideră mai buni ca tine, ba din contră, admiră că tu ești capabil să le vorbești în limba lor.
Tu înveți a doua limbă și poate că o să ai un accent și faci greșeli. Asta nu te schimbă pe tine ca om, nu te face mai puțin deștept/eaptă și nu te face mai puțin capabil/ă să-ți faci meseria. Asta n-ar trebui să-ți limiteze identitatea, nici în fața nativilor, nici în fața colegilor care vorbesc engleză mai bine.
Ăsta este primul pas – să-ți schimbi percepția puțin. Evitarea conversațiilor înseamnă că ai acceptat că nu ești la fel de bun/ă ca ceilalți, ceea ce te face să te percepi ca fiind mai puțin valoros/oasă și deci n-ai ce să zici în completare în call-uri.
E normal să simți rușine, anxietate și frică. Sunt sentimente omenești care vin odată ce te afli pe un teritoriu netatonat, la un job nou unde trebuie să interacționezi mai mult în engleză. Totuși, nu este ok să te agăți de aceste sentimente și să le accepți ca realitate permanentă în viața ta. Totul e trecător, chiar și sentimentul de anxietate. Se poate diminua cu expunerea la fix acea situație care o declanșează. Evitarea situațiilor în care să vorbești în engleză nu te ajută să scapi de ea, ci doar o amână.
Să-i zicem exposure therapy?
Exposure therapy este un tip de terapie în care ești expus/ă gradual la lucruri sau situații de care îți este frică. Se folosește în tratarea fobiilor sau a atacurilor de panică.
În cazul nostru, expunerea graduală înseamnă să începi cu a pune o întrebare la final de call, apoi să progresezi la participarea mai activă în discuții și să îți exprimi ideile. La final, vei putea să pui întrebări și să vorbești mai mult în call-uri.
Ce ai de pierdut? Dacă faci asta, nimic. Doar scapi de anxietate gradual. Dar dacă nu o faci, e posibil să pierzi oportunități de avansare, să ajungi să nu îți poți face munca bine sau mai rău, să ajungi să-ți fie lehamite de job.
Când vorbești în engleză, da, poate o să se simtă puțin cringe. Nu o să folosești cuvintele care trebuie, dar asta face parte dintr-un schimb natural de idei, nu? Nici în română nu găsim întotdeauna cuvintele potrivite să ne facem înțeleși. O să observi că și nativii reformulează sau că încearcă să folosească alte cuvinte ca să se facă mai bine înțeleși.
Sunt absolut sigură că nici colegii, managerii și nici nativii cu care vorbești în calluri nu au impresia că ești incapabil/ă să porți o conversație. Asta e doar percepția ta. Nu lăsa engleza să devină o scuză pentru a nu contribui activ în call-uri. Când îți spui că nu poți să faci ceva în mod repetat, devi acel om care nu poate face acel ceva. Sună a clișeu new age, dar personal, cred că dacă îți spui in mod repetat că e cringe să vorbești liber în engleză, nu vei putea scăpa de ideea de cringe. În loc să îți spui că “nu pot scăpa de sentimentul ăsta”, încearcă să spui „nu pot scăpa de sentimentul asta ACUM”, sau “scap de sentimentul ăsta pentru că lucrez la asta”.
Sună cumva a fake it ‘till you make it
Prima oară nu o să te crezi. O să-ți spui “scap de sentimentul ăsta” dar îl vei simți iar și iar în call-uri și o să ți se pară că te minți. Nu lua fiecare gând care îți trece prin cap ghidat de emoții drept adevăr absolut. Ai puterea să-ți schimbi percepția, dar este nevoie de puțină muncă și nu se întâmplă peste noapte. Fă-o și ignoră vocea aia care îți zice cât de nasol a sunat engleza ta, ce greșeală capitală ai făcut că n-ai folosit timpul care trebuie sau ce cringe a fost când n-ai zis nimic pentru 3 secunde. Nimic nu e atât de grav pe cât îți imaginezi.
Adică, ce crezi că e mai important? Să îți poți face treaba în mod eficient, să îți împărtășești viziunea și expertiza în call-uri sau să îți faci griji că ai un accent sau că ceilalți ar putea râde de tine (ceea ce, probabil, nu se întâmplă)?
În 20 de ani o să te uiți în spate și nici nu o să-ți aduci aminte de frica asta, ci de deciziile luate, de ceea ce ai făcut și de drumul pe care l-ai ales.
Ce altceva să faci? Concret adică
Am vorbit de perspeciva ca fiind primul pas în a-ți căștiga încrederea în conversațiile din call-uri. Acum îți voi oferi și alte sfaturi practice pe care le poți aplica.
Înainte să intri într-un call, pregătește-te. Pregătește-te ca și cum ai repeta pentru un examen. Imaginează-ți ce se va discuta în call apoi creează o conversație imaginară. Asta are rolul de a prezice ceea ce va fi zis în discuție. Când te poticnești la un cuvânt, caută-l și repetă-l de mai multe ori în conversația respectivă. O să-ți dea un boost de încredere pentru că tu deja știi cam ce se va discuta.
Eu dacă explic ceva la clasă, de exemplu, nu e suficient să o fac o dată în cap. Trebuie să o zic cu voce tare de câteva ori ca să decid în final ce cuvinte să folosesc și cum să o zic mai bine ca să fie ușor de înțeles. Deci nu e de ajuns să o faci o dată în minte și să zici că nu funcționează. Repetiția e mama învățăturii. Cu fiecare iterație, îmbunătățești claritatea mesajului.
Cu cât faci asta de mai multe ori, cu atât mai ușor devine, iar anxietatea aceea dispare.
Întotdeauna intră într-un call cu ideea că trebuie să rezolvați ceva, să ajungeți la un acord sau să finalizați un proiect, nu cu gândul că este vorba despre tine și cum te exprimi. Toți participanții sunt acolo pentru a face o treabă bună și nu pentru a te critica.
Dacă e ceva cu care te confrunți, că e vorba de pronunție, timpurile verbale sau vocabular, intră pe net și caută profi sau materiale gratuite care să te ajute. Sunt o grămadă, doar trebuie să le cauți și să începi.
chatGPT pentru practică
O unealtă foarte bună e chatGPT. Poți să-l consideri profesorul tău și să conversezi cu el. Spune-i lui ChatGPT să-ți corecteze gramatica sau vocabularul și să te ajute să le exersezi. Îi poți cere să recicleze vocabularul și să te încurajeze să discuți folosind acele cuvinte pe care vrei să le înveți.
Poți începe prin a vorbi despre lucruri uzuale, despre ce ai făcut în ziua respectivă, despre ultima vacanță, despre vreme, apoi povestește ceva din copilărie sau ceva ce ți s-a întâmplat în trecut. Odată ce te acomodezi, spune-i despre jobul tău, despre situații de la job, despre ceea ce trebuie să faci acolo, despre un proces pe care îl folosești să ai rezultate la muncă.
Pune-i întrebări și roagă-l să te ajute să exprimi ceva. Poți chiar să îi spui cuvinte în română și să îl rogi să îți dea un traducerea în engleza. Nu e incredibil unde am ajuns cu tehnologia?
Odată ce ajungi să poți exprima ceva ce nu puteai înainte, o să te simți mai încrezător/oare în forțele proprii. Încrederea în sine se câștigă făcând lucruri, nu doar citind despre ele.
Așa că, dacă ai citit asta și vrei să schimbi ceva, pune în practică ceea ce ai învățat. Break a leg!
